Despre mine

Fotografia mea
Imi plac cartile vechi si mirosul lor, bibliotecile mari si pline de carti care asteapta sa fie descoperite, gargaritele, fluturii colorati, florile, caii, culorile colorate, zambetele si mai ales oamenii veseli pentru ca asa sunt si eu, cerceii mari si mici, Breezer-ul cu aroma de pepene rosu vara si iarna...iarna vinul fiert cu piper, scortisoara si mar, parfumul Addict, esarfele, rochiile, marea si frape-ul a la Bibi, apusul soarelui in mare, cerul luminat de mii de stele din noptile de vara de la Vadu, muzica, filmele de groaza, fotografiile,lumanarile parfumate si esentele tari, mirosurile care-mi trezesc amintiri despre oameni si locuri si orice este cu vanilie sau miroase a vanilie si multe multe altele...

joi, 31 decembrie 2009

Zana mea cea buna

Azi, dupa ce am asteptat mai mult de un an acest moment, a venit in sfarsit.

Am cautat, am sunat, am facut programare si iata noua mea achizitie ca sa zic asa, de fapt este o noua parte din mine. Este o Zana buna, care are 13 stelute. De ce o Zana? De ce 13 stelute?

O Zana buna pentru ca inca imi place sa cred in basmele copilariei. pentru ca ea intruchipeaza tot ceea ce noi am uitat sa fim: puritate, bunatate, rabdare, generozitate, compasiune, iubire, copilarie, frumusete si multe altele.
De ce 13 stelute: pentru ca initial facusem doar 3(ziua mea de nastere si cica si unul dintre numerele mele norocoase) dar intr-un final am decis ca nu-mi place doar cu 3 si l-am rugat pe neneacare mi-a batut tatuajul(Cornel Alexandrescu) sa-mi faca si unele mai mici pe langa si uite asa erau 12 s-a uitat ce s-a uitat, intre timp le numarasem si eu si i-am zis sa facem 13 stelute si m-a intrebat daca nu sunt superstitioasa si am raspuns ca niciodata nu tin minte ca 13 sa-mi fi purtat ghinion. Sper ca asa sa fie si de acum incolo si Zana mea Buna sa aibe grija! :D


Tatuajul l-am facut la salonul Picture Tattoo, un salon mic, intim si plin de caldura sau cel putin asa mi-a lasat mie impresia. Vi-l recomand cu draga inima.

P.S. Sper tare mult sa nu citeasca mama acest post si nici sa nu se uite pe Facebook. Nu m-a mai batut de cand eram mica dar cred ca mi-o iau de data asta!!! Glumesc, nu mi-o iau dar nici bine n-o sa-mi fie!

marți, 29 decembrie 2009

2 days in Paris

O cunostinta a pus acest filmulet pe facebook.
M-am uitat, am ascultat si am plans....am plans...de ce? Pentru ca e atat de adevarata fraza finala a filmului incat automat m-am gandit la un singur lucru(nu vi-l spun, e al meu si atat):

"There's a moment in life where you can't recover any more from another break-up. And even if this person bugs you sixty percent of the time, well you still can’t live without him. And even if he wakes you up every day by sneezing right in your face, well you love his sneezes more than anyone else's kisses."

 Watch and enjoy:

sâmbătă, 26 decembrie 2009

Un Craciun fericit

Ce inseamna un Craciun fericit?
Nu stiu sa va zic exact...Dar pentru mine inseamna vechi prieteni, amintiri din copilarie, miros de vechi si in acelasi timp iz de nou...suntem aceiasi si totusi crestem, ne maturizam...
Imi dau seama ca eu in fiecare an petrec Craciunul alaturi de unul sau mai multi prieteni din copilarie(unul sau mai multi...depinde de an).

In seara asta m-am intalnit cu niste prietene printre care si o prietena pe care nu o mai vazusem de vreo 2-3 ani, un inceput bun zic eu...apoi am dat peste un prieten pe care nu-l mai vazusem de vreo 4 ani, ca sa aflu ca s-a casatorit si are si o fetita de 8 luni, mai apoi, tot asa, m-am intalnit cu un amic pe care nu-l mai vazusem de multi ani...nici nu mai stiu cati sunt la numar...macar ne-am urat sarbatori fericite si am promis ca ne sunam daca gasim, in Galati, un bar non stop unde sa putem sta la povesti pana dimineata...ca in vremurile bune(cand beam vodca si dimineata mancam paine calda de la brutaria de langa cu sos de rosii folosit pentru Blooodddyyy Merryyy)..din pacate sau din fericire nu am gasit(promisiunea a fost resptectata)...si, ca de obicei, ne-am refugiat in casa primitoare a sorei unei prietene...Aici am discutat despre vrute si nevrute, de la cereri in casatorie la amintiri din copilarie, la dentisti, carii, coroane dentare, fosti si actuali iubiti, cati dinti avem in gura, job-uri, dorinte de viitor etc...subiectele zburau si la fel si ideile noastre...fiecare isi impartasea trairile si fiecare acceptam opiniile celorlalte.

Una dintre prietene isi doreste sa se casatoreasca si sa aibe mai multi copii, alta isi doreste sa se casatoreasca si sa aibe copii dar nu acum, cealalta nu-si doreste nici sa aibe copii, nici sa se casatoreasca...iar eu...eu, as fi ipocrita sa zic ca nu-mi doresc sa port rochia alba de mireasa si sa fiu cea mai frumoasa macar pentru o zi, imi doresc sa fiu mireasa, in schimb nu imi doresc sa am copii....de cand ma stiu am dorit sa infiez unul, doi..cat imi permit sa intretin dar niciodata sa-i fac.

Se pare ca acestea sunt cele mai frumoase sarbatori pe care eu le am de cand ma stiu(lasand la o parte familia...care conteaza enorm si de care imi doresc sa fiu alaturi in fiecare an)...sunt prietenii din copilarie, sunt prietenii care ti-au fost alaturi in momentele tale de maturizare, de descoperire a personalitatii tale, de construire a unui caracter, sunt prietenii care te-au infleuntat si pe care i-ai influentat, sunt prietenii ale caror pareri au contat intotdeuna si pentru care parerile tale au contat, sunt prietenii alaturi de care ai crescut si care au crescut alturi de tine, te-ai maturizat/v-ati maturizat impreuna si ai ajuns/au ajuns ceea ce esti/sunt astazi si ceea ce vei/vor fi maine, poimaine si asa mai departe.
Din punctul meu de vedere suntem niste oameni minunati. Va multumesc!



duminică, 20 decembrie 2009

Doua personalitati puternice...

Ce faci cand intr-o relatie sunt doua personalitati puternice?
Sincer nu stiu...supravietuiesti probabil...
Ce faci cand traiesti cu o persoana careia nu-i convine nimic si tot timpul e pregatita de cearta si niciodata nu e multumita de ceva?
Sincer nu stiu...supravietuiesti probabil...

Cam asa e in relatia mea, suntem doua personalitati puternice(gemeni si berbec). Cam tot timpul exista conflicte...din orice, din orice mica chestie se transforma in ditamai problema...dar supravietuim....Pana cand? Nu stiu...dar nici nu ma gandesc. Ce o fi o fi!

Ce faci atunci cand el nu vede lucrurile aiurea pe care le face, dar daca le face altul le vede imediat si nu e bine? E bine doar daca le face el...daca le faci tu, sau oricine altcineva, nu e bine. Pana si anturajul lui vede lucrul asta...
Nici aici nu stiu exact ce sa faci...n-am gasit nici o solutie. Cert e ca daca incerci sa-i spui ca lucrurile nu sunt chiar asa cum le vede el...o ia ca pe un afront personal, ca pe o critica si ridica imediat tonul chiar daca tu ii vorbesti calm, pastrezi totul in liniile unei discutii si nu ale unui conflict.

Daca are cineva solutii, va rog sa le impartasiti...

duminică, 13 decembrie 2009

Haideti sa ne oprim un pic!!

Nu vi se pare ca suntem un pic grabiti?!?! Unde ne grabim asa?! Parca nu ne mai ajunge timpul pentru nimic si totusi timp exista...e infinit...doar noi ne-am ganidit sa-l masuram si sa-l impartim in 24 de ore!

Haideti sa ne oprim un pic sa privim in jurul nostru, sa invatam sa ne bucuram de lucrurile care ni se ofera fara sa le cerem, fara sa fim nevoiti sa alergam dupa ele.
Acestea sunt peste tot dar noi nu mai avem timp sa le vedem, sa ne bucuram de ele!!!
Ne inchidem intr-un birou timp de 8, 9, 10 ore pe zi, apoi alergam nevrotici spre casa pentru ca e deja tarziu si mai avem atatea lucruri de facut...Va intreb acum ce lucruri avem de facut de suntem asa grabiti, cel putin cei de varsta mea, fara copii, obligatii etc? Eu nu reusesc sa gasesc raspunsul la aceasta intrebare...noi acum avem doar un singur lucru de facut si anume sa ne bucuram de viata, de tot ce ne inconjoara...
Ne putem bucura si fara prea multi bani ca pana la urma dupa bani fugim si ne alegem un job care nu ne mai lasa sa avem viata personala dar, sa tinem minte, o vizita la un muzeu costa in jur de 10ron(fara reducere), un bilet la teatru costa 30 ron daca vrei in centru, 20 ron daca te multumesti sa stai un pic mai pe drepata sau pe stanga si 15ron ca sa stai pe ultimul rand fie dreapta, fie stanga, un film cu Orange film te costa 17ron si ai un bilet gratuit, o plimbare in gradina botanica 5ron, o plimbare intr-unul din parcurile Bucurestiului nu te costa nimic, sa admiri o floare nu costa nimic, sa privesti apusul nu te costa nimic, sa te bucuri de persoana iubita nu te costa nimic...sunt atatea lucruri care nu costa nimic sau aproape nimic dar noi nu mai avem capacitatea de a le vedea.
Poate ar trebui sa invatam de la copii, nu ei de la noi...copii sunt cei care gasesc bucurie in orice lucru oricat de mic si insignifiant ar fi acesta pentru noi...

Un prieten imi zicea, dupa ce plecase in Norvegia sa munceasca, ca acolo oamenii sunt calmi, relaxati chiar daca si acolo sunt termene limita, nu e asa agitatie ca in Bucuresti, lumea pe strada zambeste.
 La noi?!?! Cati oameni ati vazut voi zambind pe strada? La servici cat de relaxati sunt toti chiar daca exista termene limita, peste tot in lume exista? Eu va spun ca putini! Pe strada doar liceenii indragostiti mai zambesc in ziua de azi si copii mici, in rest noi cei care am crescut am uitat sa zambim.
Sa ne oprim si sa zambim! Cand va duceti la servici, cand va intoarceti de la servici, in timpul programului...oricand, oriunde, cu oricine..

sâmbătă, 12 decembrie 2009

Reintalniri, revederi, reinnodari de prietenii

Azi s-a intamplat un lucru frumos. Dupa vreo 5 ani in care nu ne-am mai vazut, azi 12.12.2009, am decis sa ne revedem.

Ca sa intelegeti despre ce este vorba si sa nu va tin mult in suspans am sa va spun ca astazi am iesit la masa cu o prietena buna pe care nu o mai vazusem de vreo 5 ani. Nu a fost o pura coincidenta ci asa am decis noi....
Ma bucur tare mult ca ne-am vazut, a ramas neschimbata, la fel de frumusica, matura...si fumeaza la fel de mult :D. N-am vorbit neaparat despre lucruri vesele, triste...am vorbit despre tot ce ne-a trecut prin cap si despre tot ce fiecare dintre noi a vrut sa exteriorizeze...

Simt ca mi-a facut bine intalnirea asta, mi-a dat o oarecare energie pozitiva, amestecata putin si cu un sentiment de melancolie, tristete...dar nu e o tristete din aia apasatoare, urata asa e...mai mult un regret ca am pierdut mult timp fara sa ne bucuram una de prietenia celeilalte.

Dar intotdeauna exista loc si de mai bine si poate, cine stie, vom pastra legatura mai strans de acum inainte.

P.S. Diseara iesim la disco :)))

vineri, 11 decembrie 2009

A little time for myself

Weekend-ul acesta am decis sa-mi aloc putin timp si pentru mine, simteam nevoia sa fiu singura. Al meu iubit a plecat la ai lui, maine se duce cu niste prieteni la munte asa ca mie nu-mi ramane decat sa ma bucur de acest weekend...mai ales dupa o saptamana in care aproape nu am vorbit pentru ca am fost certati...

Cred ca e benefic pentru o relatie si mai ales pentru tine sa-ti mai rezervi din cand in cand si aceste momente de liniste, de tine cu tine si cam atat...eventual si o sticla de vin :D


Ce o sa fac? Pai probabil  voi scrie acest post, imi voi da drumul la apa in cada si voi face o baie fierbinte, cu bine meritata spuma cu miros de acadele, la lumina lumanarilor si cu un pahar de vin....si poate ma voi uita la un film dar nu sunt sigura...ma mai gandesc.

Maine, maine deja e o alta zi...voi dori sa dorm muuuullltttt muuullllttt asa cum faceam cand eram prin liceu, de ma trezeam la 12-1, pacat ca acum nu mai pot lucrul asta...am ceasul setat pe la 9-10 in weekend...dar sper sa reusesc. Poate dupa aceea ma voi duce la o sesiune de fotografii prin parc, mai imi scot si eu aparatul de la naftalina ca doar nu degeaba l-am cumparat, mai fac si putina miscare...dupa mai vad eu ce mai fac...seara sper sa ies cu o prietena in club ca n-am mai fost de ceva vreme noi doua si cand ma gandesc ca mai demult, la doua saptamani cel mult ieseam pe undeva asta daca nu ieseam saptamanal...dar am imbatranit, maica, am imbatranit.

Va las acum sa visati frumos, sa semnati condicile pe unde trebuie sa le semnati sau sa va rezervati putin timp pentru voi si dorintele voastre. Noapte buna!

Revolutie la munca

Azi, intr-un final, cineva a reusit sa puna punctul pe "i" in ceea ce priveste modul de tratare al salariatilor din cadrul companiei in care lucrez, de catre conducere, printr-un mail trimis pe Headquarter....si bineinteles ca de aici s-a pornit un intreg lant de mailuri care circula prin toata compania, inclusiv prin teritoriu. Mailul a plecat de la o angajata dintr-o unitate teritoriala, unde intr-adevar conditiile de munca sunt insuportabile, ca la politie...nu ai voie sa te ridici de la birou, nu ai voie sa vorbesti la telefon, nu ai pauze, pauza de masa trebuie sa fie cat mai scurta(eventual sa-ti pasezi mancarea de acasa si la servici sa o bei...cam atat de scurte ar trebui sa fie pauzele), nu ai voie sa ai un pahar de apa pe birou, ore suplimentare neplatite, faptul ca trebuie sa cunostii mii de produse si sa fii intotdeauna capabil sa zambesti si sa faci fata tuturor intrebarilor, uneori stupide, venite din parte clientilor sau potentialilor clienti si ceea ce cred ca este cel mai important lipsa de comunicare si toate astea pentru un salariu mizerabil care iti ajunge doar ca sa supravietuiesti si nici macar.

Ceea ce ma uimeste este ca acel prim mail a avut multi sustinatori mai apoi, care, au indraznit sa vorbeasca...nu ma gandeam ca exista asa de multi angajati care sa fie in stare sa-si spuna of-ul publicului larg...dar ceea ce nu stiu ei este ca persoana care a fost scanteia acestei revolte va pleca din companie, adica si-a dat deja demisia si nu va fi afectata pentru ca si-a spus opiniile...dar restul cu siguranta vor fi afectati.


Una dintre colege a asociat imaginea alturata cu ceea ce se va intampla cu cei care au indraznit sa-si zica opiniile, ideile etc :D. S-ar putea sa aibe dreptate :)))!



Adevarul este ca aceasta companie este una dintre primele 3 in domeniu, de pe piata romaneasca, si totusi are cele mai mici salarii si nu ai sa vezi multi oameni multumiti de salariul lor si aici ma refer la oamenii mici, sclavii de pe plantatie nu la manageri, directori etc.

Era de asteptat sa fie si o opinie contra intre toate celelalte care spun adevarul...acum nu stim ce ascunde domnisoara/doamna respectiva...poate ca ea are mai multe beneficii decat restul, poate a stiut ce si cum sa pupe...neinteresant...dar pe de o parte trebuie sa-i dau si ei dreptate daca nu-ti convine nu te tine nimeni legat de scaunul de la birou si implicit de aceasta companie(cu toate ca la CV da bine numele companiei)...esti liber sa pleci. Aici intervine intrebarea...unde sa pleci pe criza asta cand nimeni nu face angajari si chiar daca face fiti siguri ca nu pe cine stie ce salarii ?!?!?

Deci, alternativa, cel putin pentru moment, este sa fii flexibil, sa reusesti sa te adaptezi pentru a-ti tine job-ul si a lua un nenorocit de salariu. Atentie asta nu inseamna sa renunti la viata ta personala, la tine, la personalitatea ta, la felul tau de a fi, la conceptiile si principiile tale...

joi, 10 decembrie 2009

Petreceri de Craciun...la servici

Ieri seara am fost la o petrecere organizata de fostii mei colegi din directia Consumer Risc din cadrul Raiffesen. A fost frumos, m-am intalnit cu multa multa lume cunoscuta si mi s-a facut dor de toate clipele care le-am petrecut alaturi de ei timp de vreo 2 ani. Intotdeauna atmosfera din cadrul directiei a fost super ca sa nu mai zic de petrecerile si team building-urile organizate de ei. N-am lipsit de la niciun eveniment :))...ba da mint am lipsit o data pentru ca eram plecata din tara...deh mai are si omul concediu din cand in cand.

Imi aduc aminte de ultimul team building care l-am prins la ei...a fost la mare, la Mamaia, am ajuns acolo vineri seara, ne-am cazat, am baut un pahar de ceva(fiecare dupa preferinte) si dupa am decis sa mergem sa facem baie si dusi am fost :)))) si inchipuiti-va cum la orele 12 trecute cativa dintre noi tipam printre hoteluri :)))) dupa o colega Dana " Mama lu Dana, o lasati pe Dana afara!!!!" :)))). Dupa baie am mers in club, logic nu ?! Ca doar venisem sa ne distram, am fost la La Cucaracha pana dimineata si dimineata trezeste-te si mergi la prezentarea organizata de Raiffeisen...si acolo incearca sa tii ochii deschisi chiar daca ei se incapataneaza sa ramana inchisi....am stat ce-am stat si ne-am decis sa plecam ca ne era prea somn...ne-am bucurat de soare, apa, nisip...si seara am luat-o de la capat :)))) nu se putea altfel...

Am fost un colectiv unit, zic am fost pentru ca eu nu mai fac parte din acel colectiv...dar norocul meu a fost  sa nimeresc intr-unul la fel de bun, poate chiar mai bun...cu niste oameni minunati si destepti.

Si acestea fiind spuse inchei aici dragii mosului...ca dupa devenim melancolici si mie mi-e atat de somn acum, dupa ce am ajuns acasa pe la 6 dimineata....

miercuri, 9 decembrie 2009

Cartea mea preferata

Sa facem un fel de joc. Eu va spun cartea mea preferata si voi imi spuneti care este a voastra.

        Ei bine, cartea mea preferata este "Panza de paianjen", roman cu care a debutat Cella Serghi. Sa va povestesc putin despre autoare. Cella Serghi este nascuta in data de 22 octombrie 1907 la Constanta si a fost una distre cele mai importante prozatoare romana de origine evreiasca din perioada interbelica. A scris "Pânza de păianjen", "Cad zidurile" redenumit "Cartea Mironei" si apoi "Mirona", "Cântecul uzinei", "Cantemiriştii", "Fetele lui Barota" redenumit apoi "Iubiri paralele", "Pe firul de păianjen al memoriei", "Această dulce povară, tinereţea", "Gentiane".


        Povestea mea in legatura cu aceasta carte a inceput undeva dupa ce vara si-a luat ramas bun de la noi. Diana Slavu, personajul principal al romanului iubea marea, ca si mine. Pentru a pastra marea in suflet pentru mai mult timp m-am decis sa citesc aceasta carte unde Cella a descris superb Balcicul şi perioada când ne-a aparţinut.

       Sa o cunoastem pe Diana Slavu. Diana face parte dintr-o familie saraca ce se chinuie sa traisca de pe o zi pe alta sub povara greutatilor financiare. Diana nu este neaparat o fata frumoasa dar are farmecul sau aparte, un par lung, ondulat si auriu. Lasandu-te purtata de poveste o cunosti pe Diana, afli despre dragostea ce i-o poarta lui Petre Barbu pe fundalul unei Mangalii cu iz de vechi, apoi faci cunostinta cu Ilinca care ne prezinta povestea Dianei prin ochii ei si prin caietele Dianei. O vezi pe Diana traindu-si iubirile cu deznadejde si demnitate, luptandu-se sa evadeze din panza de paianjen a unei existente cenusii, marcate de apasarea saraciei si a inconsecventei celor din jur. E o poveste zguduitoare, care te acapareaza de la primele pagini si te poarta pe rand prin locuinte mizere sau pe la petreceri cochete, nu te lasa sa realizezi cand pleci din Bucuresti si te regasesti pe digul Mangaliei sau te poarta in pasi de poveste spre Balcic, un orasel inconjurat de feeric, vraja, mister, iubire, dezolare....

        "Din zori şi până în prânz, şi după amiaza alte câteva ore, nu făceam decât să stau întinsă pe nisip, sub un soare dogoritor, ca un cristal încin.......cei care se înapoiau de la mare, şi, mai ales, de la Mangalia, se recunoşteau de departe şi trăiau încă multe zile, ca un ecou prelungit, vacanţa. De data aceasta călătoream spre Balcic, şi acest nume avea pentru mine ceva din farmecul cuvintelor pe care, în copilărie, le repetam fără a le întelege sensul şi, poate, pe cel al asemănării cu Balbec, despre care vorbeşte Proust, totuşi, în închipuire, se iveau mereu digul Mangaliei şi Petre Barbu, în toate imaginile pe care le păstram secrete-n sufletul meu. Abia când m-am pomenit între dealuri cretoase, într-o lurnină orbitoare, de parcă oglinzi ascunse adunau soarele şi-1 răspândeau apoi cu forţe gigantice, iar în depărtare, o mare albastră, ca o revărsare a cerului pe o parte din uscat, abia atunci m-am trezit."

        Povestea te captiveaza inca de la primele pagini. Toata cartea e un amalgam de sentimente care te marcheaza cu fiecare pagina pe care o citesti si cu fiecare pas pe care-l faci te adancesti in poveste si incepi sa traiesti la cote maxime sentimentele Dianei. Zbuciumul Dianei te face sa-i fii alturi, sa o sustii, sa traiesti la cote maxime viata alturi de ea.

Va recomand cu caldura cartile Cellei Serghi, care la randul meu le-am citit la recomandarile mamei(si ea nascuta tot la Constanta).