Bug!

Cum poti sa gasesti motive de cearta in orice chestie? Cred ca este un bug din sistem...trebuie resoftat!

Ea: "Nu mai trage de mine ca de plastinilia!"
El: Pleaca nervos de langa ea si se duce la calculator, bolborosind: "Da pai sa stam asa unu langa altul si sa nu facem nimic!"(a se intelege a nu trage de ea ca si cum ar fi facuta din elastic)
Ea: "Ce o fi atat de greu de inteles sa nu mai tragi de mine ca de plasitilina?!"
El: ...(tacere)

Sunet de brichete care aprind tigari si uite cum o zi de sambata se duce dracului pentru ca asa gandeste un anume el, asta dupa nenumarate discutii pe tema asta.

NU SUNT FACUTA DIN PLASTILINA! INTELEGE!

Confuzie, regrete, stare depresiva...

De ce uneori luam niste decizii pe care nu le analizam pe termen lung? Eh pentru ca asa suntem noi(unii dintre noi) si simtim nevoia sa facem tot sub impulsul momentului.

Astazi este una dintre acele zile in care stau si ma gandesc la viata mea. Cand eram la ai mei acasa si in teribilismul varstei imi ziceam ca o sa-mi traiesc viata fara regrete si intr-adevar atunci nu aveam regrete si imi traiam viata exact asa cum vroiam, eram toata ziua cu prietenii mei, nu faceam decat ceea ce-mi placea, am trait povesti de dragoste frumoase(din alea de liceu asa cand toti eram, parca, mai romantici, mai calzi, mai visatori, mai frumosi) si n-am regretat nimic...imi e dor de vremurile alea si tot timpul cand ma intalnesc cu prietenele mele la Galati(asta se intampla de Paste si de Craciun si pe la vreun eveniment de genul nunta, botez etc) ne aducem aminte "amintiri" si parca suntem din nou aceasi copii.

Azi stau si ma gandesc unde am fost si un am ajuns, ce-am avut si ce-am pierdut si nu legat numai de viata sentimentala ci si de viata profesionala.

Cunosc oameni care traiesc un inceput frumos al unei povesti de dragoste, profesional sunt realizati.

Asa a fost si inceptul povestii mele de dragoste frumos, fulgerator, tumultos, un inceput care-ti dadea fiori pe sira spinarii...si totusi ne-am pierdut undeva pe drum si nu ne mai putem regasi si nu inteleg de ce...Imi doresc din nou o poveste de dragoste ca cele din liceu cand inca esti pur, nu est intinat de toate draciile din viata asta idioata.

Profesional nu pot spune ca nu am facut niste pasi importanti in cariera, am evoluat ierarhic, am reusit sa fac putina ordine in haosul din interiorul echipei, am reluat legatura rupta intre doua departamente si totusi de ce sunt nemultumita?! Probabil pentru ca nu e domeniul ideal...eu am fost si sunt o fire visatoare, vreau sa fac ceva artistic, si prin artistic nu ma refer la faptul ca vreau sa ajung vedeta de televiziune, nici macar sa lucrez in televiziune nu as vrea...mi-as dori sa ies din anonimat si sa las ceva in urma...ceva care sa poata fi vazut de o lume intreaga...Eh dar pana atunci dragilor...mai e cale lunga :D...nu e un drum inchis, ci doar ca nu gasesc poteca ce ma poate duce acolo e inca in ceata :))...poate niste raze infrarosii m-ar ajuta sa-l gasesc.

Ramane in continuare speranta ca intr-o zi voi gasi resursele financaiare, sociale, morale sa fac ceea ce visez sa fac. Cu cat ai un vis pe care il alimentezi el se transforma intr-o dorinta si dorinta aceea trebuie sa devina realitate.

Revenire la copilarie

Ieri, am recitit blogul unei prietene din copilarie, blog pe care nu a mai scris din aprilie 2009, dar imi place atat de mult cum scrie incat nu m-am putut abtine sa nu o sun si sa-i atrag atentia asupra faptului ca ar trebui sa ne mai bucure si noua existenta cu cate o istorioara din cand in cand. Scrie foarte frumos, scrie fantastic, preponderent scrie despre carti, sentimente si trairi interioare...si uite asa de la blogul ei am inceput sa ma gandesc la copilarie, la basmele copilariei, la "problemele" care le aveam atunci :))

Va aduceti aminte de Alba ca Zapada, de Praslea cel Voinic si merele de aur, de Cenusareasa si de multe alte povesti care ne-au incantat copilaria.

Sunt curioasa de cate ori nu ne-am imaginat ca suntem printi si printese intr-o lume feerica, intr-o alta lumea decat cea care ne inconjoara, intr-o lume unde toate ideile noastre prind contur si se transforma in "realitate" si putem fi ceea ce ne dorim si putem face tot ceea ce vrem.

Imi aduc aminte ca citeam Palatul de clestar si iata ce fraza am gasit in cartea respectiva(atunci nu realizam eu exact ce vrea sa spuna fraza respectiva ca eram prea mica :D) "Şi spun unii că pe atunci mergea mai bine cu minte dreaptă şi fără de legi, decât, ca în zilele noastre, cu legi drepte şi cu minte strâmbă.". Ce ziceti de treaba asta? Cam cata dreptate sa aibe Barbu Delavrancea in vremurile acelea si iata ce mult se potriveste cu situatia noastra de azi...

Ma intreba acum o colega ce am ca par visatoare asa..Ei bine, tocmai imi adusesem aminte ca la Revolutia din '89 mama imi citea Alice in Tara Minunilor. Tin minte ca era o carte mare, ca o coala A4, vernil si in mijloc avea o imagine cu Alice, Pisica de Chesire si Iepurele Alb. Imi placea atat de mult povestea incat mama a riscat sa stea cu lumina aprinsa, cand toti se impuscau pe afara si strigau sa stingem luminile in case, doar ca sa-mi citeasca mie povestea. De cate ori mi-am dorit sa am si o gradina fermecata cu personaje fantastice, sa beau licori si sa ma pot face mica sau sa pap prajitura ca sa pot creste la loc, sa ma intalnesc cu Iepurasul Alb, cu Pisica de Chesire, sa beau un ceai cu Palarierul Nebun, sa joc Croquet cu Regina si sa ma intorc in acea lumea de cate ori vreau :D.

Am nevoie de o evadare in lumea basmelor, a povestilor...ma voi retrage in lumea cartilor...

2 days in Paris

O cunostinta a pus acest filmulet pe facebook.

M-am uitat, am ascultat si am plans....am plans...de ce? Pentru ca e atat de adevarata fraza finala a filmului incat automat m-am gandit la un singur lucru(nu vi-l spun, e al meu si atat):

"There's a moment in life where you can't recover any more from another break-up. And even if this person bugs you sixty percent of the time, well you still can’t live without him. And even if he wakes you up every day by sneezing right in your face, well you love his sneezes more than anyone else's kisses."

 Watch and enjoy:

Un Craciun fericit

Ce inseamna un Craciun fericit?

Nu stiu sa va zic exact...Dar pentru mine inseamna vechi prieteni, amintiri din copilarie, miros de vechi si in acelasi timp iz de nou...suntem aceiasi si totusi crestem, ne maturizam...

Imi dau seama ca eu in fiecare an petrec Craciunul alaturi de unul sau mai multi prieteni din copilarie(unul sau mai multi...depinde de an).

In seara asta m-am intalnit cu niste prietene printre care si o prietena pe care nu o mai vazusem de vreo 2-3 ani, un inceput bun zic eu...apoi am dat peste un prieten pe care nu-l mai vazusem de vreo 4 ani, ca sa aflu ca s-a casatorit si are si o fetita de 8 luni, mai apoi, tot asa, m-am intalnit cu un amic pe care nu-l mai vazusem de multi ani...nici nu mai stiu cati sunt la numar...macar ne-am urat sarbatori fericite si am promis ca ne sunam daca gasim, in Galati, un bar non stop unde sa putem sta la povesti pana dimineata...ca in vremurile bune(cand beam vodca si dimineata mancam paine calda de la brutaria de langa cu sos de rosii folosit pentru Blooodddyyy Merryyy)..din pacate sau din fericire nu am gasit(promisiunea a fost resptectata)...si, ca de obicei, ne-am refugiat in casa primitoare a sorei unei prietene...Aici am discutat despre vrute si nevrute, de la cereri in casatorie la amintiri din copilarie, la dentisti, carii, coroane dentare, fosti si actuali iubiti, cati dinti avem in gura, job-uri, dorinte de viitor etc...subiectele zburau si la fel si ideile noastre...fiecare isi impartasea trairile si fiecare acceptam opiniile celorlalte.

Una dintre prietene isi doreste sa se casatoreasca si sa aibe mai multi copii, alta isi doreste sa se casatoreasca si sa aibe copii dar nu acum, cealalta nu-si doreste nici sa aibe copii, nici sa se casatoreasca...iar eu...eu, as fi ipocrita sa zic ca nu-mi doresc sa port rochia alba de mireasa si sa fiu cea mai frumoasa macar pentru o zi, imi doresc sa fiu mireasa, in schimb nu imi doresc sa am copii....de cand ma stiu am dorit sa infiez unul, doi..cat imi permit sa intretin dar niciodata sa-i fac.

Se pare ca acestea sunt cele mai frumoase sarbatori pe care eu le am de cand ma stiu(lasand la o parte familia...care conteaza enorm si de care imi doresc sa fiu alaturi in fiecare an)...sunt prietenii din copilarie, sunt prietenii care ti-au fost alaturi in momentele tale de maturizare, de descoperire a personalitatii tale, de construire a unui caracter, sunt prietenii care te-au infleuntat si pe care i-ai influentat, sunt prietenii ale caror pareri au contat intotdeuna si pentru care parerile tale au contat, sunt prietenii alaturi de care ai crescut si care au crescut alturi de tine, te-ai maturizat/v-ati maturizat impreuna si ai ajuns/au ajuns ceea ce esti/sunt astazi si ceea ce vei/vor fi maine, poimaine si asa mai departe.

Din punctul meu de vedere suntem niste oameni minunati. Va multumesc!

Doua personalitati puternice...

Ce faci cand intr-o relatie sunt doua personalitati puternice?

Sincer nu stiu...supravietuiesti probabil...

Ce faci cand traiesti cu o persoana careia nu-i convine nimic si tot timpul e pregatita de cearta si niciodata nu e multumita de ceva?

Sincer nu stiu...supravietuiesti probabil...

Cam asa e in relatia mea, suntem doua personalitati puternice(gemeni si berbec). Cam tot timpul exista conflicte...din orice, din orice mica chestie se transforma in ditamai problema...dar supravietuim....Pana cand? Nu stiu...dar nici nu ma gandesc. Ce o fi o fi!

Ce faci atunci cand el nu vede lucrurile aiurea pe care le face, dar daca le face altul le vede imediat si nu e bine? E bine doar daca le face el...daca le faci tu, sau oricine altcineva, nu e bine. Pana si anturajul lui vede lucrul asta...

Nici aici nu stiu exact ce sa faci...n-am gasit nici o solutie. Cert e ca daca incerci sa-i spui ca lucrurile nu sunt chiar asa cum le vede el...o ia ca pe un afront personal, ca pe o critica si ridica imediat tonul chiar daca tu ii vorbesti calm, pastrezi totul in liniile unei discutii si nu ale unui conflict.

Daca are cineva solutii, va rog sa le impartasiti...

Reintalniri, revederi, reinnodari de prietenii

Azi s-a intamplat un lucru frumos. Dupa vreo 5 ani in care nu ne-am mai vazut, azi 12.12.2009, am decis sa ne revedem.

Ca sa intelegeti despre ce este vorba si sa nu va tin mult in suspans am sa va spun ca astazi am iesit la masa cu o prietena buna pe care nu o mai vazusem de vreo 5 ani. Nu a fost o pura coincidenta ci asa am decis noi....

Ma bucur tare mult ca ne-am vazut, a ramas neschimbata, la fel de frumusica, matura...si fumeaza la fel de mult :D. N-am vorbit neaparat despre lucruri vesele, triste...am vorbit despre tot ce ne-a trecut prin cap si despre tot ce fiecare dintre noi a vrut sa exteriorizeze...

Simt ca mi-a facut bine intalnirea asta, mi-a dat o oarecare energie pozitiva, amestecata putin si cu un sentiment de melancolie, tristete...dar nu e o tristete din aia apasatoare, urata asa e...mai mult un regret ca am pierdut mult timp fara sa ne bucuram una de prietenia celeilalte.

Dar intotdeauna exista loc si de mai bine si poate, cine stie, vom pastra legatura mai strans de acum inainte.

P.S. Diseara iesim la disco :)))

A little time for myself

Weekend-ul acesta am decis sa-mi aloc putin timp si pentru mine, simteam nevoia sa fiu singura. Al meu iubit a plecat la ai lui, maine se duce cu niste prieteni la munte asa ca mie nu-mi ramane decat sa ma bucur de acest weekend...mai ales dupa o saptamana in care aproape nu am vorbit pentru ca am fost certati...

Cred ca e benefic pentru o relatie si mai ales pentru tine sa-ti mai rezervi din cand in cand si aceste momente de liniste, de tine cu tine si cam atat...eventual si o sticla de vin :D

Ce o sa fac? Pai probabil  voi scrie acest post, imi voi da drumul la apa in cada si voi face o baie fierbinte, cu bine meritata spuma cu miros de acadele, la lumina lumanarilor si cu un pahar de vin....si poate ma voi uita la un film dar nu sunt sigura...ma mai gandesc.

Maine, maine deja e o alta zi...voi dori sa dorm muuuullltttt muuullllttt asa cum faceam cand eram prin liceu, de ma trezeam la 12-1, pacat ca acum nu mai pot lucrul asta...am ceasul setat pe la 9-10 in weekend...dar sper sa reusesc. Poate dupa aceea ma voi duce la o sesiune de fotografii prin parc, mai imi scot si eu aparatul de la naftalina ca doar nu degeaba l-am cumparat, mai fac si putina miscare...dupa mai vad eu ce mai fac...seara sper sa ies cu o prietena in club ca n-am mai fost de ceva vreme noi doua si cand ma gandesc ca mai demult, la doua saptamani cel mult ieseam pe undeva asta daca nu ieseam saptamanal...dar am imbatranit, maica, am imbatranit.

Va las acum sa visati frumos, sa semnati condicile pe unde trebuie sa le semnati sau sa va rezervati putin timp pentru voi si dorintele voastre. Noapte buna!

Revolutie la munca

Azi, intr-un final, cineva a reusit sa puna punctul pe "i" in ceea ce priveste modul de tratare al salariatilor din cadrul companiei in care lucrez, de catre conducere, printr-un mail trimis pe Headquarter....si bineinteles ca de aici s-a pornit un intreg lant de mailuri care circula prin toata compania, inclusiv prin teritoriu. Mailul a plecat de la o angajata dintr-o unitate teritoriala, unde intr-adevar conditiile de munca sunt insuportabile, ca la politie...nu ai voie sa te ridici de la birou, nu ai voie sa vorbesti la telefon, nu ai pauze, pauza de masa trebuie sa fie cat mai scurta(eventual sa-ti pasezi mancarea de acasa si la servici sa o bei...cam atat de scurte ar trebui sa fie pauzele), nu ai voie sa ai un pahar de apa pe birou, ore suplimentare neplatite, faptul ca trebuie sa cunostii mii de produse si sa fii intotdeauna capabil sa zambesti si sa faci fata tuturor intrebarilor, uneori stupide, venite din parte clientilor sau potentialilor clienti si ceea ce cred ca este cel mai important lipsa de comunicare si toate astea pentru un salariu mizerabil care iti ajunge doar ca sa supravietuiesti si nici macar.

Ceea ce ma uimeste este ca acel prim mail a avut multi sustinatori mai apoi, care, au indraznit sa vorbeasca...nu ma gandeam ca exista asa de multi angajati care sa fie in stare sa-si spuna of-ul publicului larg...dar ceea ce nu stiu ei este ca persoana care a fost scanteia acestei revolte va pleca din companie, adica si-a dat deja demisia si nu va fi afectata pentru ca si-a spus opiniile...dar restul cu siguranta vor fi afectati.

Una dintre colege a asociat imaginea alturata cu ceea ce se va intampla cu cei care au indraznit sa-si zica opiniile, ideile etc :D. S-ar putea sa aibe dreptate :)))!

Adevarul este ca aceasta companie este una dintre primele 3 in domeniu, de pe piata romaneasca, si totusi are cele mai mici salarii si nu ai sa vezi multi oameni multumiti de salariul lor si aici ma refer la oamenii mici, sclavii de pe plantatie nu la manageri, directori etc.

Era de asteptat sa fie si o opinie contra intre toate celelalte care spun adevarul...acum nu stim ce ascunde domnisoara/doamna respectiva...poate ca ea are mai multe beneficii decat restul, poate a stiut ce si cum sa pupe...neinteresant...dar pe de o parte trebuie sa-i dau si ei dreptate daca nu-ti convine nu te tine nimeni legat de scaunul de la birou si implicit de aceasta companie(cu toate ca la CV da bine numele companiei)...esti liber sa pleci. Aici intervine intrebarea...unde sa pleci pe criza asta cand nimeni nu face angajari si chiar daca face fiti siguri ca nu pe cine stie ce salarii ?!?!?

Deci, alternativa, cel putin pentru moment, este sa fii flexibil, sa reusesti sa te adaptezi pentru a-ti tine job-ul si a lua un nenorocit de salariu. Atentie asta nu inseamna sa renunti la viata ta personala, la tine, la personalitatea ta, la felul tau de a fi, la conceptiile si principiile tale...